Dragi părinți, încep acest articol prin a vă aminti cât de important este somnul pentru micuții dumneavoastră. În timpul somnului, se desfășoară procese esențiale pentru dezvoltarea armonioasă, psihomotorie și neurocomportamentală a copilului dumneavoastră, precum și pentru secreția hormonilor de creștere, procese pentru reglarea temperaturii corporale, pentru memorie și învățar, creativitatea și pentru modelarea funcțiilor emoționale, îmbunătățirea activității imune, dezvoltare cerebrala, etc. În literatura de specialitate, somnul este definit ca o activitate naturală, dinamică, fiziologică, care se succede periodic, în care organismul se odihnește și starea de conștiență este suspendată.
Există mai multe tipuri de tulburări respiratorii obstructive din timpul somnului la copil (SASO), caracterizate prin blocarea completă sau parțială a căilor respiratorii superioare pe parcursul somnului micuțului dumneavoastră:
- Sforăitul primar: sforăit frecvent, mai mult de 3 ori pe săptămână; nu trezește copilul din somn, nu asociează o patologie evidentă a căilor respiratorii superioare; nu are consecințe majore;
- Sindromul de rezistență în căile respiratorii superioare: determină trezirea micuțului din somn, fragmentarea somnului, copilul este somnolent în timpul zilei, prezintă fatigabilitate sau agitație; poate să determine scăderea saturației în oxigen cu până la 3%;
- Apneea obstructivă de somn: episoade repetate de blocare completă sau parțială a căilor respiratorii superioare în timpul somnului; au o durată de minim 10 secunde;
De ce sforăie copiii?
Sforăitul reprezintă o problemă comună atât în rândul adulților cât și în rândul copiilor. Studiile arată că 20% din copii sforăie ocazional, iar 9% dintre copii, sforăie în fiecare noapte. Este important de reținut faptul că sforăitul nu reprezintă întotdeauna un semn al unor probleme de sănâtate. Cercetătorii au ajuns la concluzia că după vârsta de 3 ani copiii tind să sforăie în timpul etapelor de somn profund.
Sforăitul este zgomotul care se aude în momentul în care aerul trece prin țesuturile din gât și determină vibrația lor în momentul respirației. Acesta devine evident în momentul în care există o obstrucție la nivelul căilor respiratorii superioare, care împiedică aerul să circule cu ușurință între nas sau gură și plămâni. Există mai multe cauze care pot determina obstrucția sau îngustarea căilor respiratorii:
- Infecțiile respiratorii:
- Bronșiolita– mai frecventă la sugari; reprezintă o inflamație a bronhiilor mici sau a bronhiolelor, fapt ce provoacă o jenă respiratorie; este o afecțiune foarte contagioasă determinată de virusul respirator sincițial în special; contaminarea se face prin scurgerea nazală și împrăștierea de picături de salivă în momentul tusei; boala se transmite adeseori între lunile octombrie și ianuarie, în creșe și în colectivități; micuțul tușește la început moderat, apoi respiră greu, nasul îi este înfundat și poate să apare o ușoară febră; cel mai frecvent tratamentul se realizează la domiciliu- aerul trebui sa fie umezit, micuțul trebuie hidratat, i se pot administra aerosoli și antitermice;
- Bronșita– pote fi întâlnită atât la sugari cât și la copiii mai mari; reprezintă o inflamație a bronhiilor, organele care distribuie aerul în plămâni; adeseori este de etiologie virală, apare brusc iarna și durează puțin; micuțul tușește și face puțină febră; de obicei bronșita acută dispare într-o săptămână; se pot administra antiterice, aerosoli și hidtratare intensă; în caz de suprainfecție bacteriană sunt necesare antibioticele;
- Rinofaringita– boala se manifestă prin inflamarea părții superioare a faringelui; afectează deseori copiii care merg pentru prima dată la grădiniță sau la creșă; se manifestă prin rinoree (celui mic îi curge nasul), febră și dificultăți la înghițire; noaptea copilul trebuie să doarmă cu capul ușor ridicat pentru a-i ușura scurgerea secrețiilor nazale;
- Alergiile– alergia reprezintă o reacție excesiva la anumite substanțe numite alergene, în general bine tolerate de majoritatea indivizilor; foarte frecvente, alergiile se regăsesc adeseori la mai multe persoane din aceeași familie; reacția se poate produce imediat după contactul cu alergenul sau după câteva zile; alergia respiratorie se află la originea astmului, sinuziei cornice, tusei spasmotice sau edemului Quincke (reacție alergică gravă care vizează gura și căile respiratorii); alergiile respiratorii determină obstrucția căilor respiratorii superioare care va îngreuna trecerea aerului spre plămâni și va determina sforăit în timpul nopții; dacă suspectați că micuțul dumneavoastră prezintă alergii respiratorii sau de orice altă natură, este important să vă adresați medicului pediatru sau medicului alergolog;
- Hipertrofia vegetațiilor adenoide și amigdale– vegetațiile adenoide sau polipii, cum sunt denumiți în popor, reprezintă țesutul limfoid care se dezvoltă în spatele nasului în regiunea între nas și gât; vegetațiile adenoide există de la naștere, cresc în volum în primii ani de viață, apoi încep să involueze către pubertate; vegetațiile adenoide reprezintă o stație de apărare a sistemului imunitar- ele distrug bacteriile sau virusurile care pătrund în corp prin gură sau nas, însă, în unele cazuri, acestea pot deveni mai degrabă o problemă decât un beneficiu pentru organism și pot cauza obstrucție respiratorie sau pot întreține infecțiile bacteriene repetate; adenoidita reprezintă inflamarea vegetațiilor adenoide; apare frecvent la copiii cu vârste între 2 și 5 ani, mai ales la cei care merg în colectivitate; cauzele adenoiditei sunt expunerea la virusuri sau bacterii, alergii respiratori, expunerea la noxe fizice și chimice; cu fiecare episod de răceală se mai adaugă un anumit volum de țesut limfoid peste cel existent, astfel încât, la un moment dat,aceste vegetatii mărite în volum, ajung să acopere parțil sau complet cele doua orificii nazale prin care aerul ajunge din nas în căile respiratorii inferioare și plămâni; copilul va trebui să folosească din ce în ce mai mult cavitatea bucală pentru a respira; tendința polipilor este de creștere ireversibilă în volum până la un anumit moment; există câteva reguli sticte care dictează momentul oportun al intervenției chirurgicale (îndepărtarea chirurgicală a polipilor): apariția otitelor serose, episoade multiple de laringită acută cu tuse lătrătoare, apariția astmului bronșic juvenile, apariția sforăitului în timpul somnului de-a lungul unei perioade de timp mai lungi;
- Astmul– este o afecțiune cronică inflamatorie caracterizată prin simptome recurente respiratorii precum: lipsa de aer, tusea și wheezing-ul. La nivelul căilor respiratorii superioare ale micuților diagnosticați cu astm apare inflamația și secreția de mucus, ceea ce determină bronhoconstricție (îngustarea căilor respiratorii); infamația are la bază un mecanism mediat imun; ereditatea și alergia reprezintă principalele cauze ale dezvoltării bolii;factorii alergogeni (alergenii) cei mai obișnuiți sunt polenurile, acarienii, praful, părul animalelor, mucegaiurile; astmul infantil poate apărea încă din primele luni de viață, confundându-se adesea cu bronșiolita; se poate considera că un copil este astmatic atunci când a avut mai mult de trei bronșite înainte de a împlini 2 ani; crizele de astm nu au întotdeauna aceeași intensitate și nici nu sunt la fel de grave: copilul poate gâfâi sau poate, dimpotrivă să sufere de o gravă insuficiență respiratorie; când apar crizele de astm copilul trebuie să ia un medicament bronhodilatator (care determină lărgirea cărilor aeriene respiratorii), pe care îl inhalează după o anumită tehnică explicată de medic;
- Deviatia de sept – este o afecțiune foarte frecvent întâlnită, putând fi asimptomatică sau extrem de deranjantă;reprezintă deplasara peretelui subțire (septul nazal) situat între fosele nazale, într-o parte; când deviația de sept este severă, aceasta poate bloca o parte a nasului reducând fluxul de aer și provocând dificultăți în respirație; obstrucția uneia sau a ambelor nări face dificilă respirați pe nara respectivă, astfel încât micuțul dumneavoastră va respira cu dificultate și va sforăi în timpul somnului; pentru ameliorarea simptomatologiei medicul poate prescrie decongestionante, medicamente care reduc congestia nazală, contribuind la eliberare căilor respiratorii; acestea sunt disponibile sub formă de pastile sau de spray nazal; pentru a corecta un sept nazal deviat este întotdeauna necesară intervenția chirugicală;
- Obezitatea– poate determina apariția sforăitului prin depunerea de grăsime la nivelul gâtului, ceea ce determină îngustarea calibrului căilor aeriene.
Care sunt simptomele în cazul sforăitului la copii?
– somn agitat cu treziri frecvente, neodihnitor, cu episoade de scurtă trezire; dimineața copilul se simte mai obosit decât seara când s-a culcat;
-somnolență excesivă diurnă – micuțul este somnoros în timpul zilei deoarece nu poate avea un somn odihnitor în timpul nopții din cauza sforăitului;
-tuse în timpul somnului, cu eliminarea de secreții; copilul își “drege” vocea dimineața și poate fi ușor răgușit;
-respirație orală – copilul respiră cu buzele deschise, pe gură;
-copilul poate fi ușor iritabil, nervos și nu-i convine nimic;
-scăderea performanțelor școlare; probleme de atenție;
-trezirea cu gura uscată din cauza respirației pe gură;
-nas înfundat și vorbit nazonat (înfundat, pe nas);
-tulburări ale creșterii și dezvoltării;
-dinți nealiniați corespunzător;
-timiditate și retragere socială;
-coșmaruri și treziri nocturne;
-urinări nocturne, în pat;
-transpirații nocturne;
-creștere în greutate;
Tratamentul pentru sforăitul la copii
Ca părintre trebuie să știți următorul aspect: tratamentul pentru sforăitul la copii trebuie să se adreseze în primul rând cauzei care a dus la apariția sforăitului micuțului dumneavoastră. Indiferent care ar fi cauza care stă la baza sforăitului, cel mai indicat este să vă adresați medicului pediatru, medicului de familie sau medicului ORL-ist, pentru a stabili împreună cu acesta tratamentul adecvat nevoilor copilului dumneavoastră. Dacă sforăitul este produs de infecții acute ale căilor respiratorii superioare, atunci acestea trebuie tratate cu rigurozitate; se administrează antitermice, decongestionante nazale, aerosoli și hidratare corespunzătoare dacă infecțiile au etiologie virală, iar dacă etiologia este una bacteriană, atunci se adaugă la schema de tratament și antibiotice.
Dacă copilul dumneavoastră este diagnosticat cu astm, iar astmul este ce determină sforăitul copilului, se administrează medicamente bronhodilatatoare, decongestionante nazale și mucolitice (medicamente care fluidifică secrețiile nazale); de asemenea, la fel ca și în cazul alergiilor, este foarte important evitarea pe cât posibil a factorilor declanșatori (praf, acarieni, păr de animale, polenuri).
Dacă copilul dumneavoastră prezintă deviație de sept sau polipi nazali, cel mai indicat este să se intervină chirurgial; rezolvând cauza care a dus la apariția sforăitului, vor dispărea și simptomele chinuitoare cu care micuțul dumneavoastră se confruntă.
Dacă sforăitul este simptom al sindromului de apnee în somn, se poate opta pentru:
-purtarea de dispozitive orale: piese bucale care mențin deschis diametrul nărilor, ceea ce facilitează circulația aerului; acestea au ca efecte secundare: salivația excesivă, durerea la nivelul maxilarului și gura uscată;
-terapia CPAP (Continuous positive airway pressure): folosirea pe timp de noapte a unui aparat care va introduce în căile nazale aer cu presiune pozitivă la același nivel în inspire și în expir; această terapie va înlătura sforăitul.
Cum se produce sforitul la copii?
Sforăitul apare în momentul în care există o obstrucție la nivelul căilor respiratorii. În timpul somnului, când micuțul inspiră iar aerul nu circulă cu ușurință între nas sau gură și plămâni datorită obstrucției , apare un zgomot cunoscut drept sforăit. Deschiderea și închiderea pasajului de aer cauzeaza o vibrație a țesuturilor și structurilor din gură și gât- limba, partea posterioară a gâtului, palatul moale, uvula și amigdalele. Intensitatea sunetului este dată de volumul de aer care trece prin căile respiratorii dar și de rapiditatea vibrațiilor țesuturilor.
În timpul somnului, mușchii din cerul gurii, limba și gâtul se relaxează. Relaxarea țesuturilor gâtului poate să blocheze parțial căile respiratorii și să producă vibrații. Cu cât este mai pronunțată îngustarea de la nivelul căilor respiratorii, cu atât vibrația este mai puternică, ceea ce determină apariția sforăitului puternic. Inflamația căilor respiratorii, hipertrofia țesutului adenoid, hipertrofia, deformările sau afectarea structurilor membranoase sau musculare, presiunea țesutului gras asupra gâtului pot determina îngustarea căilor respiratorii și pot determina apariția sforăitului.
Sforăitul la copii poate fi un semn al sindromului de apnee?
Sindromul de apnee de somn de tip obstructiv (SASO) se caracterizează prin episoade de obstrucție complete sau parțiale a căilor respiratorii superioare în timpul somnului, cu întreruperi repetate ale respirației cu o durată de 3-5 secunde, adesea având drept consecințe fragmentarea somnului și anomalii ale schimburilor de gaze precum hipoxia (scăderea cantității de oxigen din țesuturi) sau hipercapnia (creșterea cantității de dioxid de carbon din țesuturi).
Cauzele SASO la copii sunt complexe. Studiile au arătat că în această afecțiune sunt implicați factori care țin de structura scheletală a feței, de tonusul muscular sau chiar de țesutul limfoid.
Sindromul de apnee în somn la copii poate determina o serie de simptome atât în cursul zilei cât și în cursul nopții:
-simptome diurne: frecvente episoade de oboseală în timpul alimentației, dureri de cap dimineața la trezire, respirație pe gură, hiperreactivitate, agresivitate, rezultate slabe la învățătură, deficiențe neurocognitive- de memorie, concentrare, vorbire;
-simptome nocturne: sforăitul, respirația dificilă în inspir și apariția apneei cu realizarea zgomotoasă a respirației, coșmaruri frecvente, somn neliniștit, transpirații, treziri frecvente.
Diagnosticul de certitudine se stabilește cu ajutorul pletismografiei nocturne sau ziua, în timpul siestei copilului, sub supraveghere medicală. Pletismografia reprezintă o metodă care permite monitorizarea undelor cerebrale, a nivelului de oxigen din sânge, a frecvenței cardiace, a fluxului de aer la nivelul nasului, a efortului respirator, a mișcărilor ochilor și a picioarelor.
CRITERII DE DIAGNOSTIC SASO LA COPII
CLINICE -cel puțin unul-
- Sforăit
- Efort respirator în timpul somnului
- Somnolență, hiperreactivitate, probleme de comportament, deficit de atenție
PLETISMOGRAFIE -cel puțin unul-
- Unul sau mai multe evenimente de tip obstructiv sau mixt (apnee, hipopnee)
- Hipoventilație alveolară de tip obstructiv asociată cu sforăit, aplatizarea curbei de flux nazal sau mișcări toraco-abdominale paradoxale
Este periculos sforăitul la copii?
Sforăitul la copii devine periculos în momentul în care acesta face parte din sindromul de apnee în somn al copiilor. Copiii cu SASO au frecvent o creștere deficitară cu întârziere staturo-ponderală (sunt mici de înălțime și slabi). Unele din cele mai de temut complicații care pot să apară sunt cele cardiovasculare: hipertensiunea pulmonară și cordul pulmonar.
Alte complicații care pot apărea în evoluția sindromului de apnee în somn la copii sunt:
-creștere deficitară: întârzierea dezvoltării staturo-ponderale;
-sindromul ADHD;
-hipertensiunea arterială;
-obezitatea;
-accidentul vascular cerebral;
-infarctul miocardic;
Când trebuie să cereți sfatul medicului?
Ca părinți, cu siguranță vă doriți tot ce este mai bine pentru micuții dumneavoastră. Este important să petreceți timp de calitate alături de aceștia dar și nopți liniștite. Dacă considerați că viața copilului dumneavoastră este influențată de sforăit, este important să vă adresați unui medic pentru a stabili împreună cu acesta ce opțiuni terapeutice sunt cele mai avantajoase pentru micuții dumneavoastră.
Adresați-vă medicului dacă:
-sforăitul celui mic este foarte zgomotos și persistă pe o perioadă îndelungată;
-micuțul doarme în mod obișnuit cu gura deschisă și cu gâtul întins;
-copilul sforăie în marea majoritate a nopților;
-sforăitul nu reprezintă un eveniment asociat cu o infecție acută sau o alergie respiratorie;
-micuțul se trezește mai obosit dimineața decât era înainte de a se culca;
-micuțul se trezește dimineața cu dureri de cap;
-observați pauze mari de respirație;
-randamentul și performanțele școlare sunt afectate datorită lipsei de odihnă;
-micuțul se învinețește în jurul gurii în timpul nopții;
-subscala de evaluare a tulburărilor respiratorii în somn (prezentată mai jos) > 0.33.
Există riscul sufocării în timpul somnului?
Pentru a putea aprecia riscul de sufocare în timpul somnului al micuților dumneavoastra puteți completa chestionarul pentru evaluarea tulburărilor respiratorii în somn la copii dezvoltat de profesor doctor Ronald Chervin și colaboratorii de la Universitatea din Michigan.
CHESTIONAR DESPRE SOMNUL LA COPII: Subscala de evaluare a tulburărilor respiratorii în somn
1. ÎN TIMPUL SOMNULUI COPILUL DUMNEAVOASTRĂ:
- Sforăie mai mult de jumătate din timp?
- Sforăie mereu?
- Sforăie zgomotos?
- Are respirație grea sau zgomotoasă?
- Are dificultăți de respirație sau se luptă să respire?
2. AȚI OBSERVAT VREODATĂ CĂ RESPIRAȚIA COPILULUI DUMNEAVOASTRĂ SE ÎNTRERUPE ÎN TIMPUL NOPȚII?
3. COPILUL DUMNEAVOASTRĂ:
- Are tendința de a respira pe gură în timpul zilei?
- Are gura uscată când se trezește dimineața?
- Udă uneori patul?
4. COPILUL DUMNEAVOASTRĂ:
- Se trezește dimineața neodihnit?
- Are stări de somnolență pe parcursul zilei?
5. UN PROFESOR SAU UN ALT SUPRAVEGHETOR A MENȚIONAT DESPRE COPILUL DUMNEAVOASTRĂ CĂ ESTE MAI SOMNOLENT ÎN TIMPUL ZILEI?
6. VĂ ESTE DIFICIL SĂ VĂ TREZIȚI COPILUL DIMINEAȚA?
7. COPILUL SE TREZEȘTE DIMINEAȚA CU DURERI DE CAP?
8. A EXISTAT O PERIOADĂ DE LA NAȘTERE CÂND COPILUL DUMNEAVOASTRĂ NU A MAI CRESCUT ÎNTR-UN RITM NORMAL?
9. COPILUL DUMNEAVOASTRĂ ESTE SUPRAPONDERAL?
10. COPILUL ADESEA:
- Pare că nu aude cand i se adresează cineva?
- Întâmpină dificultăți în realiarea sarcinilor și activităților?
- Este distrat ușor de stimului exteriori?
- Își agită mâinile și picioarele sau nu-și găsește locul în poziție șezândă?
- Întrerupe sau intervine peste alte persoane (de exemplu: intervine în conversații sau jocuri)
Calcularea scorului:
Număr de răspunsuri pozitive “DA” / 21 (numărul total de întrebări)
<0.33: Risc scăzut pentru apneea de somn obstructivă la copii
>0.33: Risc crescut pentru apneea de somn obstructivă la copii
Bibliografie:
1. Dorin Lazăr, Liana Precp, Simona Dumitra, Viorca Leordean, PEDIATRIE vol. I si II, Editurs University Press, Arad, 2014;
2. Carmn Ciofu, Eugen Ciofu, essential în pedirie, editura Medicală Amaltea, Ediția a IV-a, București, 2017;
3. Pediatric obstructive sleep apnea, link: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pediatric-sleep-apnea/symptoms-causes/syc-20371696
4. Pediatric Apnea, link: https://emedicine.medscape.com/article/800032-overview
5.Apnea In Children, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441894/