1. Cauze si ce pot face atunci când bebelusul se trezește noaptea plângând
Una dintre problemele care le neliniștesc pe mămici este trezirea copiilor lor în timpul nopții (în special când se repetă mai multe nopți la rând), adesea însoțită de plânsete greu de potolit.
În multe cazuri copiii care prezintă aceste treziri nocturne însoțite de agitație și plâns sunt prea mici pentru a vorbi și, chiar dacă unii sunt la vârsta la care o pot face, rareori reușesc să dea suficiente detalii încât să putem obține o anamneză satisfăcătoare.
De aceea vom încerca să venim în ajutorul părinților expunând în articolul de mai jos câteva din motivele care pot provoca aceste episoade.
Printre cele mai frecvente cauze ce duc la trezirea nocturnă și perturbă somnul copiilor este erupția dentară.
De obicei, dentiția la bebeluși începe să apară în jurul vârstei de șase luni, însă în unele cazuri poate să apară și mai devreme, în jurul vârstei de patru luni sau chiar mai târziu, în jurul vârstei de un an. Totodată, la unii bebeluși, dinții pot să erupă câte unul pe rând, în timp ce la alții apar în perechi.
Primii dinți care apar sunt cei doi incisivi centrali din partea de jos, urmați de cei patru incisivi din partea de sus. Apoi încep să apară și ceilalți dinți, de obicei în perechi, până când copilul va avea 10 dinți pe maxilarul inferior și 10 pe maxilarul superior (în total 20 de dinți).
Erupția dentară durează până în jurul vârstei de 2 ani și jumătate,chiar până spre 3 ani, iar dinții încep apoi să cadă în jurul vârstei de 6-7 ani. Dentiția de lapte este formată din 4 canini, 8 incisivi, și 8 molari.
Spre erupția dentară ca și cauză a trezirii în timpul nopții ne orientează (în afară de vârsta copilului) mai multe elemente simptomatice ce pot apărea mai multe sau doar câteva, în funcție de copil: salivație abundentă, gingii inflamate, refuz alimentar datorat durerii și inflamației gingivale, nevoia de a mesteca diverse obiecte și de a introduce degetul în gură.
Deși există o teorie larg răspândită că erupția dentară ar fi însoțită de febră, noi vă sfătuim să vă adresați medicului dacă perioadele de erupție dentară și febră se suprapun,deoarece cauza reală a febrei pot fi diverse boli, unele cu potențial de agravare.
Deoarece trezirea nocturnă în perioadele de erupție dentară este cauzată de durerea gingivală, vom încerca prin diverse metode calmarea acesteia:geluri gingivale cu efect de calmare, masaj ușor gingival, jucării speciale fabricate din silicon solid ținute anterior la congelator pentru a se răci și, în cazul în care aceste remedii nu au efect, medicație cu efect analgezic permisă la vârsta respectivă recomandată de către medic.
Alte cauze frecvente ale trezirii nocturne în cazul copiilor sănătoși sunt reprezentate de senzația de foame sau de disconfortul legat de un scutec prea plin cu urină sau fecale, cauze ce pot fi eficient remediate prin schimbarea și hrănirea copilului.
Astfel, un simptom ce poate perturba somnul este febra. Febra poate fi prezentă în foarte multe patologii. Acestea sunt de regulă infecțioase,dar nu exclusiv. Febra cu valori ale temperaturii mari și/sau persistentă impune consult medical de urgență.
Până la ajungerea părinții vor încerca să contracareze febra și efectele sale prin păstrarea în cameră a unei temperaturi corespunzătoare ( nu trebuie să fie foarte cald iar copilul nu trebuie înfofolit în pături), hidratare,împachetări reci dacă temperatura crește foarte mult,medicație antipiretică permisă vârstei (orice părinte trebuie să solicite pediatrului sau medicului de familie recomandări pentru ce trebuie să conțină trusa de prim-ajutor și mica „farmacie” de urgență a copilului de la domiciliu).
O altă cauză des întâlnită la copiii sănătoși este frica de separare. Copilul a adormit în patul părinților iar ulterior a fost mutat în pătuțul său unde se trezește și realizează că nu mai este lângă mama sa. În această situație copilul trebuie luat imediat în brațe și liniștit pentru a-și recăpăta sentimentul de siguranță și a i se înlătura spaima de abandon.
De multe ori copiii sănătoși se trezesc spontan noaptea, fără o cauză care să îi deranjeze și, nereușind să adoarmă imediat, încep să plângă pentru că nu sunt lăsați să se joace și mama încearcă să îi determine să își reia somnul iar ei se simt foarte activi.
Pentru a evita această situație recomandăm stabilirea unei ore de culcare (nu prea târzie) care să fie respectată zilnic, instituirea unui ritual de seară care să preceadă somnul (spre exemplu băița,cititul unei povești ), eliminarea din preajma copilului a televizoarelor,laptopurilor, tabletelor și a telefoanelor mobile cu ecran.
Este cunoscut faptul că folosirea lor în camera în care se află copilul este contraindicată înainte de vârsta de 2 ani deoarece cel mic va fi tentat să privească ecranele iar imaginile ce se succed pe acestea și zgomotele ce însoțesc aceste imagini pun creierul copilului într-o stare de alertă, perturbând procesul de adormire și ulterior somnul.
Din nefericire trezirea nocturnă poate fi cauzată și de simptomele unei boli.
Astfel, un simptom ce poate perturba somnul este febra. Febra poate fi prezentă în foarte multe patologii. Acestea sunt de regulă infecțioase,dar nu exclusiv. Febra cu valori ale temperaturii mari și/sau persistentă impune consult medical de urgență.
Până la ajungerea părinții vor încerca să contracareze febra și efectele sale prin păstrarea în cameră a unei temperaturi corespunzătoare ( nu trebuie să fie foarte cald iar copilul nu trebuie înfofolit în pături), hidratare,împachetări reci dacă temperatura crește foarte mult,medicație antipiretică permisă vârstei (orice părinte trebuie să solicite pediatrului sau medicului de familie recomandări pentru ce trebuie să conțină trusa de prim-ajutor și mica „farmacie” de urgență a copilului de la domiciliu).
O altă cauză patologică a trezirii nocturne și a plânsetelor incontrolabile poate fi durerea datorată otitei. Otita reprezintă o inflamație a urechii, determinată de o infecție.
Ea se poate rezolva de la sine cu suportul tratamentului simptomatic sau, în lipsa unei urmăriri atente și a unui tratament corespunzător, poate determina apariția unor complicații.
Spre otită ca și cauză a trezirii nocturne ne pot orienta pe lângă durerea importantă (copilul plânge, duce mâinile spre urechi,își freacă urechea afectată de pernă), și alte simptome cum ar fi secreții de culoare modificată ce apar la nivelul urechii (sau chiar al ambelor urechi dacă afectarea e bilaterală), episoade febrile, senzația de ureche înfundată Dacă infecția progresează și se agravează pot apărea tulburări de echilibru, tulburări de auz, dureri importante de cap etc.
Otita necesită un consult medical O.R.L. pentru a stabili gravitatea ei și a putea urma schema corectă de tratament astfel încât această boală să nu ajungă la complicații sau chiar sechele.
În timpul somnului pot apărea modificări respiratorii care,atunci când sunt importante devin și ele o cauză a trezirii nocturne. Apneea este o pauză respiratorie de câteva secunde,după care respirația se reia spontan.
Ea poate apărea în diverse situații. Apneea de tip central este întâlnită la copiii prematuri în primele luni de viață, apare mai ales în somn și este datorată imaturității centrilor respiratori localizați la nivelul trunchiului cerebral,simptomatologie care se remite singură în evohluție de regulă peste vârsta de 3 luni. Rareori e atât de gravă sau se prelungește încât să determine tulburări de ritm cardiac de tipul tahicardiei sau bradicardiei sau tulburări ale somnului.
Apneea obstructivă este datorată diverselor patologii de regulă localizate în zona nasului și gâtului care împiedică parțial pătrunderea aerului inspirat în căile respiratorii.
Dacă acest blocaj al fluxului de aer este important, poate apărea senzația de sufocare ce determină trezirea din somn. Acest tip de apnee se remite odată cu rezolvarea cauzei ce o provoacă.
Cele mai frecvente cauze la copii sunt reprezentate de mărirea volumului amigdalelor și de catarul nazal.
Catarul nazal provoacă senzația de nas înfundat care reprezintă un tip de simptomatologie pe care toți copiii o experimentează repetat în primii ani de viață.
Astfel, senzația de nas înfundat prezentă deseori în cazul multor infecții virale cu tropism pentru căile respiratorii superioare produce un discomfort considerabil ce determină trezirea copilului.
Tratamentul urmărește ameliorarea simptomelor și tratarea cauzelor și va fi recomandat de către medic. În cazul copiilor cu alergii, senzația de nas înfundat și respirație dificilă pot fi în legătură cu expunerea la diverși alergeni.
Aceștia trebuiesc identificați și îndepărtați din preajma copilului iar împreună cu medicul alergolog se va stabili conduita terapeutică atunci când este nevoie.
Printre cauzele ce perturbă buna desfășurare a somnului se numără și miocloniile paroxistice benigne. Ele se caracterizează prin mișcări bruște ale membrelor de obicei în prima fază a somnului. Pot apărea la orice vârstă, nu doar la copii. Sunt descrise în termeni nemedicali „ca niște tresăriri imediat după adormire”.
Părinții care observă copilul mai pot relata mișcări cu debut și finalitate bruscă de tip flexie apărute la nivelul coatelor,articulațiilor degetelor,care nu au o localizare precisă și durează foarte puțin.
În cazul în care se prelungesc ca durată de timp per episod va trebui să luăm în considerare alte diagnostice de tipul crizelor epileptice (care au durată mai mare,după cum spuneam, prezintă modificări pe EEG și pot fi declanșate de anumiți stimuli ceea ce nu e cazul miocloniilor benigne).
Miocloniile paroxistice benigne nocturne nu necesită tratament,doar liniștirea copilului în caz că este trezit de ele.
Rareori ele pot fi atât de violente încât să perturbe semnificativ somnul și să necesite tratament medicamentos indicat de neurolog.
O altă cauză ce provoacă treziri nocturne și panichează părinții o reprezintă pavorul nocturn (în literatura medicală saxonă cunoscut sub denumirea de night terrors sau sleep terrors). De obicei copilul emite un țipăt prelungit, ca de spaimă. După aceea copilul (ce pare treaz dar nu este, de fapt) plânge în hohote.În această etapă poate emite diverse sunete și chiar poate deveni agitat (inclusiv se ridică din pat, deschide ochilor). De obicei, plânsul durează mai multe minute până când episodul se încheie. Episodul se finalizează prin trezirea completă sau adormirea la loc.
Spre diferență de coșmaruri, copilul (dacă e mai mare,desigur,și poate realiza acest gen de relatări) nu își amintește evenimentul în ziua următoare.
Episoadele de pavor nocturn apar la aproximativ 2 ore după ce copilul a adormit și au ca durată totală între 5 și 15 minute, dar în cazuri rare pot dura până la o oră.
Marea majoritate a copiilor care prezintă această problemă au săptămânal minim 1 episod.
Cel mai frecvent această problemă apare spre vârsta de 4 ani și mai adesea în jurul vârstei de 6 ani,dar nu este exclus să apară și la alte categorii de vârstă.
La jumătate dintre copiii afectați de pavor nocturn acesta se remite spontan până la vârsta de 8 ani,dar o treime pot continua să aibă chiar și în adolescență.
Ca și în cazul somnambulismului (o tulburare foarte rară de somn dar și ea întâlnită și în cazul copiilor) adesea există antecedente familiale (părinți, bunici care au prezentat și ei simptome de pavor nocturn sau de deambulare în somn în cazul somnambulismului).
Rareori pavorul nocturn necesită o investigație cunoscută sub numele de polisomnografie (realizată de medicul neurolog supraspecializat în somnologie) care de obicei evidențiază tulburări ale ritmului respirator în timpul somnului la copiii ce prezintă pavor nocturn,iar identificarea cauzei acestor tulburări respiratorii și corectarea lor pun de regulă capăt acestei probleme.
Desigur, la toate acestea trebuie adăugate și regulile enumerate anterior de igienă a somnului care trebuie să fie valabile la orice copil, chiar și la cei cu un somn normal.
O altă cauză ce provoacă treziri nocturne și panichează părinții o reprezintă pavorul nocturn (în literatura medicală saxonă cunoscut sub denumirea de night terrors sau sleep terrors). De obicei copilul emite un țipăt prelungit, ca de spaimă. După aceea copilul (ce pare treaz dar nu este, de fapt) plânge în hohote.În această etapă poate emite diverse sunete și chiar poate deveni agitat (inclusiv se ridică din pat, deschide ochilor). De obicei, plânsul durează mai multe minute până când episodul se încheie. Episodul se finalizează prin trezirea completă sau adormirea la loc.
Spre diferență de coșmaruri, copilul (dacă e mai mare,desigur,și poate realiza acest gen de relatări) nu își amintește evenimentul în ziua următoare.
Episoadele de pavor nocturn apar la aproximativ 2 ore după ce copilul a adormit și au ca durată totală între 5 și 15 minute,dar în cazuri rare pot dura până la o oră.
Marea majoritate a copiilor care prezintă această problemă au săptămânal minim 1 episod.
Cel mai frecvent această problemă apare spre vârsta de 4 ani și mai adesea în jurul vârstei de 6 ani,dar nu este exclus să apară și la alte categorii de vârstă.
La jumătate dintre copiii afectați de pavor nocturn acesta se remite spontan până la vârsta de 8 ani,dar o treime pot continua să aibă chiar și în adolescență.
Ca și în cazul somnambulismului (o tulburare foarte rară de somn dar și ea întâlnită și în cazul copiilor) adesea există antecedente familiale (părinți, bunici care au prezentat și ei simptome de pavor nocturn sau de deambulare în somn în cazul somnambulismului).
Rareori pavorul nocturn necesită o investigație cunoscută sub numele de polisomnografie (realizată de medicul neurolog supraspecializat în somnologie) care de obicei evidențiază tulburări ale ritmului respirator în timpul somnului la copiii ce prezintă pavor nocturn,iar identificarea cauzei acestor tulburări respiratorii și corectarea lor pun de regulă capăt acestei probleme.
Desigur, la toate acestea trebuie adăugate și reguli de igienă a somnului care trebuie să fie valabile la orice copil,chiar și la cei cu un somn normal.
Din nefericire în practica medicală întâlnim și situații în care patologii grave pot să se manifeste nocturn și să perturbe somnul.
Printre acestea se numără crizele divers manifestate ce aparțin diferitelor tipuri de epilepsie ce pot fi întâlnite la copii. De menționat că patologia epileptică este o patologie gravă, ce trebuie monitorizată și tratată de către medicul neurolog,așa încât nu vom insista pe acest tip de diagnostic în articolul de față ci doar vom recomanda ca,în caz de suspiciune de crize de tip epileptic,să vă adresați de urgență medicilor abilitați.
2. Remedii la îndemână și sfaturi pentru trezirile copilului din timpul noptii
Ca multe alte probleme cu care se confruntă copiii, trezirea nocturnă nu are ca și cauză patologii grave în majoritatea cazurilor,după cum ați aflat din rândurile de mai sus. Cu toate acestea,este important să dăm atenție modului cum se desfășoară somnul copiilor noștri,să le asigurăm o igienă corectă a somnului și să reperăm la timp patologiile grave, pentru că un somn normal este calea spre dezvoltarea corespunzătoare a unui sistem nervos sănătos la copii.
De aceea, pentru un somn liniștit, recomandăm culcarea copilului la aceeași oră seara (care să nu fie târzie), stabilirea unui ritual de seară care să preceadă somnul (spre exemplu băița, cititul unei povești ), eliminarea din preajma copilului și în special din camera sa a televizoarelor, tabletelor, telefoanelor mobile știut fiind că privitul la TV sau folosirea telefoanelor mobile cu ecran nu numai că sunt contraindicate înainte de vârsta de 2 ani dar și pun creierul copilului într-o stare de alertă perturbând procesul de adormire și, ulterior, somnul.
Cantitățile mari de lapte sau mâncare servite copilului târziu, în preajma orei de culcare sunt și ele contraindicate deoarece pot agrava refluxul gastro-esofagian din timpul nopții (mai ales la copiii mici) și genera diverse probleme de digestie perturbatoare de somn.
Camera copilului trebuie să fie liniștită, luminată corespunzător, cu temperatură ambientală de confort.
Patul nu trebuie încărcat de perne și jucării, lenjeriile trebuie confecționate din materiale plăcute la atingere, salteaua să nu fie incomodă.
